Descoperă unele dintre cele mai vechi urături și impresionează-i pe cei dragi!

Urături vechi de anul nou. Multe dintre tradițiile și urăturile de Anul Nou moștenite din moși strămoși sunt pe cale să fie uitate, să rămână dovadă doar în cărți

Iată două dintre cele mai vechi urături pe care le poți spune în noaptea dintre ani și cu siguranță vei stârni aprecierile celor care le vor auzi.

Urătura 1 (culeasă din zona Iașului)

Aho, aho, bade Năstase,
Urăturile frumoase
Din bătrâni ne sunt rămase,
De la daci, de la romani,
Urate de atâția ani,
Cu plug vechi și boi plăvani!

Le avem de la Traian împăratul
Din bunici, din străbunici,
Am tras brazde pe aici
Și aceste obiceiuri,
Așezate pe temeiuri,
Noi și astăzi le păstrăm
Ș-am venit să vă urăm
Ia mai îndemnați, măi!
Hăi! Hăi!

Anul nou, precum se spune,
Vine tot cu gânduri bune.
Dacă până azi sau ieri
Au fost lacrimi și dureri
Anul vechi, batu-l-ar vina,
El a fost toată pricina!
Bătrâncios și gârbovit,
Peste deal l-am fugărit!
Pentru aceea v-aș ruga,
Am și sac pentru colaci,
Am și punga pentru franci
Mai am și opinci de fugă,
Când se-ntâmplă să m-alungă!
Plug domol, cu boi plăvani,
Îndemnați, măi băiețani!
Hăi, hăi!

Noi, plugarii mititei,
Cu tălănci și clopoței
Vă urăm de sănătate.
Busuioc mărunt, rotat,
Soare nou a luminat!
Busuioc mirositor,
Soare sfânt și lucitor!
Și de-aceea, noi cu toți
Și nepoți, și strănepoți
Vă urăm, vă tot urăm,
Cu vorbe vă bucurăm
Ca s-aveți noroc și parte
La belșug și sănătate!
Deie Dumnezeu s-aveți
Și harbuji, și castraveți,
Și secară, și bostani, și haldani!
Și ovăz, și păpușoi
Și viței, și mânji, și oi,
Podul plin, cureaua plină
Și-n ochi rază de lumină!
Zurgălăi și clopoței,
Ziceti, voi, cei mititei!
Hăi! Hăi!

Am mai zice, am mai ura
Dar suntem cam mărunțăluși
Și ne speriem de urși!
Tot am ribigit pe-afara!
La anul când om veni,
Tot în asta mare zi,
Să vă găsim bucuroși,
Ca din moși strămoși!
Zurgălăi și clopoței,
Ia opriți, mai mititei!
Hăi, hăi!

La anul și la mulți ani!

Pluguşorul din Dobrogea (scrierea este specifică perioadei 1850, când se presupune că a fost cules prima dată din popor)

Se sculă ist domn bun,
Vasile jupîn,
Cu plugul cu 12 boi,
Boi bourei in coadă codălbei,
Şi-a arătat joile,
Văile,
Vinerile,
Piscurile
Marţile
Hărtoapele
Cât îţi luau vederile.
Brazdă neagră resturna
Grău în poală el lua,
Cu dreapta mi-l asverlea
Semăna şi isprăvea.
Pogoniciul îl punea
De grapa şi măntuea.
Ia mănaţi măi!
Hăi! Hăi!

A casă cănd el vinea
La jupăneasa-i privea,
O lună la ea şedea.
În grajd apoi mi-a intrat
Şi la cai el s`a uitat,
Scoase-un cal negru,
Negru ca corbu
Iute ca focu,
Înşelat
Şi `nrăfturat
Cum e bun de `ncălecat;
Să vadă grăul de-i părguit,
Şi l-a găsit frumos
Ca şi faţa lui Hristos,
În paiu ca trestia,
În spic ca vrabia,
În grăunţ ca mazerea.
Ia mănaţi măi! Hăi! Hăi!
Ist domn Vasile jupăn,
De bine ce-i părea
Pe-acasă nu dădea,
La terg se ducea
Şi `ndată îmi lua
Nouă oca de oţel
Şi nouă oca de fer;
Porni drept la Stan ţiganul,
Fir-ar a dracului mormanul!
Făcu nişte săcerele
Încărlicăţele
Cu dinţi de chipăreţele;
Dete la fini şi finicele,
La nepoţi şi nepoţele;
Ei scoase `n gheaţa ventului
În capul pămentului.
Cu toţii cănd ei sosire
La secerat se povernire:
Unii mănunchi făceau,
Alţii snopii legau
Şi în claie `l clădeau,
Din clăi in cară `ncărcau,
La arie ei plecau.
Mai mănaţi, măi!
Hăi! Hăi!

Ist domn bun, Vasile jupăn,
Cu atăt nu se lăsa,
Şi degrabă apuca,
În sat la cegai,
Ş`aduse opt cai,
Cu coame cănite
Unghii potcovite
Cu cozi biciu făcute;
Cu copite trierau
Şi cu nările grăneau
C` urechile venturau
Cu coada il primeteau.
Ia mănaţi, măi!
Hăi! Hăi!

Ist domn bun, Vasile jupăn,
Cu atăta nu se lăsa
Ci la turmă se ducea,
Noue saci lua vărgaţi
De la noue turme fapţi;
Boi el mi-i injuga,
Sacii in care punea,
La moară mi se ducea,
La moară la căpătan
Unde a fost Dumnealui an,
La moară la Văjiita
Unde a fost baba Dumitra,
La moară la Siriclia,
Unde a fost baba Maria.
Cănd sosi la moară,
Cu atăte care,
Aşa de `ncărcat
Şi împovărat,
Moara s`a spăriat;
Puse coada pe spinare
Ş` apucă
În lunca mare.
Mai mănaţi, măi!
Hăi! Hăi!

Dar ist domn bun,
Vasile jupăn,
Luă brăcinaru `n gură,
Turul şalvarilor în mănă
Ş`o scăfiţă cu trei tăriţe
Şi alerga şi tot striga:
Ptr, ptr, ptr, şi nea, nea, nea;
Moara sta şi se uita
Păn` punea măna pe ea.
Ia mănaţi, măi,
Hăi! Hăi!
Făcu măna otoboc
Şi o apucă de scoc,
Cu toporu-i dă cioc, boc
Ş`o trănti earăş la loc,
Apoi grău că i-a turnat
Şi îndat` a măcinat
De cu Joi păn` apoi.
Ia mănaţi, măi,
Hăi! Hăi!

Dar cea gazdă jupăneasă
La obraz nu prea frumoasă
În poartă eşea,
La moară privea
Să vadă carele
Şi harabalele
Încărcate cum vineau,
Cum vineau şi scărţieau;
Mănicele-şi sufleca
Mănile iş areta,
Nişte măni negre `mbrănite
Ca nişte tănjeli părlite,
Dete `n sită şi `n covată
Şi cernu făina toată;
Făcu colaci mulţi
Mulţi de cei mărunţi,
Dă la fini şi finicele
La nepoţi şi nepoţele.
Un colac a mai durat
De grău de cel mai curat,
Vru să-l dee în camară,
Noi strigarem toţi de afară:
Dă-ni-l pe uşă afară,
C`aşa-i legea de astă-seară;
Dac`a fi el de sacară
Nu-l lăsăm noi ca peară,
Dac`a fi el şi de orz
Îl dăm noi lui moş Găvoz,
Dac`a fi el de grău curat
Îl ducem la noi în sat.
Mai mănaţi, măi!
Hăi! Hăi!

Daţi-ne doi, trei leişori
De bănişori,
Că doar nu-i marea cu sarea;
Daţi-ne doi, trei leişori
De bănişori
Să facem un boldişor,
Să `n boldim cel bouşor
În trupuşor,
C`a dat plugul
Cu totul din rădăcina de lăptucă
Nu pot opt boi ca să-l ducă,
Şi` ntr` un os de rimă,
Tot mi se sfărimă; D
aţi-ne doi, trei leişori
De bănişori
Să ferecăm ferele,
Fearele, topoarele,
Ce noi le uitarem eară
Aseară pe prisp` afară
Şi hoţii ni le luare.
N`avem decât o ipingea
Şi nu` ncăpem toţi sub ea.
Dă-ne şoldul porcului
Cel din fundul podului.
De urat am mai ura
Dar ni-i că om însera
Rămâi jupăn sănătos,
Sănătos şi tot voios!
Căte pae pe casă
Atăţia lei pe masă,
Căte petre la făntănă
Atătea oale cu smăntănă,
Căte trestii groase,
Atăte vaci lăptoase,